În trei luni de când a intrat la guvernare, trio-ul PSD-PNL-PC a reuşit să doboare un record pe care, spre exemplu, lui Ion Iliescu i-a luat aproape doi ani să-l atingă, după îndelungi şi repetate măsuri totalitare, care au culminat cu mai multe party-uri cu panseluţe şi ciomege ale ortacilor, din '90 la sfârşitul lui '91, la Bucureşti. Sportul se numeşte cursa pentru distrugerea imaginii într-un timp cât mai scurt. Fără obstacole.
Cuplul Ponta-Antonescu, fără să taie salarii sau să lase bugetari pe drumuri, bate la scor cuplul Boc-Băsescu. La capitolul imagine. PDL-ului şi lui Băsescu le-a luat patru ani până ca majoritatea românilor să se lămurească şi să le arate uşa din dos. USL vrea să ne arate că poate mai repede.
Astăzi, realitatea a vorbit din nou rece, clar precum cristalul. Peste toate replicile copilăreşti dintre USL şi PDL, dintre Pontantonescu şi Băsescu, de care până şi nişte mucoşi de grădiniţă s-ar fi plictisit până acum (cât poţi repeta, fără să variezi, schimbul de replici "Eşti prost/hoţ/corupt!", "Ba tu", "Ba tu", "Ba tu"?) s-a aşternut sentinţa unei anecdote rupte din Caragiale.
Un fost ospătar securist, ajuns primar în Orşova din partea unui partid istoric şi persecutat de Ceauşescu, a oprit nişte tineri pe stradă şi le-a aruncat jucăria în apele soioase ale Dunării, la Orşova. Poliţia a stat să se uite la domn' primar. Chestia de imagine: jucăria aia se chema "flacăra democraţiei", tinerii erau tineri, nu le fluturau pletele în vânt, dar măcar erau îmbrăcaţi în alb.
Nu contează că era o găselniţă de doi bani a fostului oficial comunist Traian Băsescu. Contează imaginea care rămâne. Un securist opreşte pe stradă nişte tineri şi îi calcă în picioare, cu tot cu prostiile lor americane, împrumutate de la capitalişti putrezi, precum Obama. Kusturica şi Caragiale, într-un remix balcanic absolut suculent.
Înainte de