A trecut aproape o saptamana de cand Curtea Suprema de Justitie a confirmat verdictul dat la Curtea de Apel Iasi in cazul Tepro. O infrangere destul de dura, pe care Fondul Proprietatii de Stat a suferit-o intr-un moment in care criticile asupra conducerii Fondului au devenit mai aspre ca oricand. Cu cateva zile inainte de judecarea procesului la Bucuresti, parlamentarii ii cerusera capul lui Radu Sarbu, chiar daca acesta avea zilele numarate in fruntea FPS. Vin alegerile, in urma carora, daca ar fi sa dam crezare sondajelor mai vechi sau mai noi de opinie, vom asista la schimbari radicale.
Decizia Curtii Supreme de Justitie a taiat brusc elanul unei institutii despre care multe voci au afirmat ca s-a jucat de-a privatizarea, afirmatii motivate prin ceea ce s-a intamplat in perioada postprivatizare la multe societati din tara. Realitatea pare a fi, insa, dincolo de aceste dispute verbale, din ce in ce mai vehemente, dincolo de luari de pozitie spectaculoase ale politicienilor, aflati intr-o goana flamanda de capital politic. Privatizarea, chiar si cu cele 1.800 de firme cate au mai ramas (din care multe vor fi lichidate, dizolvate etc.) se apropie de sfarsit, iar acesta este un scenariu care ii sperie pe multi. Daca in ceea ce priveste societatile mici si mijlocii transferul de proprietate s-a realizat intr-o proportie foarte mare, marile firme, cele de pe urma carora se pot scoate milioane de dolari, intr-o forma sau alta, inca au ramas in proprietatea statului. Lupta se concerteaza in prezent in prinderea unei ultime bucati, cea mai consistenta, chiar daca multe societati au fost aduse la un prag ultim de existenta. Valoarea scade, iar transferul de proprietate se poate face mult mai usor, si de catre cine trebuie.
Despre privatizarea de la Tepro s-a spus, inca de la inceput, ca ar fi in neregula. Insasi derularea licitatiei, cu toate deciziile c
