Pare de bun simt ca dezbaterea privind reducerea cu 10% a personalului bugetar sa porneasca de la principii.
Iata-le, in ce ma priveste, principii liberale - termenul se refera la doctrina politica, nu la vreunul din partidele romanesti care-l (ab)uzeaza - : este cat se poate de bine sa existe, sa fie sustinut public, ba chiar sa fie pus in practica principiul ca statul poate si sa scada, nu doar sa creasca. Ca institutii publice pot fi si desfiintate, nu doar infiintate.
Ca posturi publice pot sa si dispara, nu doar sa apara. Trebuie neaparat ca administratia publica sa fie supusa unui scrutin suspicios, minutios si continuu, precum si unui potential permanent de reforma, inclusiv prin reduceri de personal.
Asta pentru ca platitorul de taxe sa se asigure ca banii sai sunt cheltuiti eficient si cu cea mai mare ingrijire, cu zgarcenie chiar, cu preocuparea continua de a nu fi risipiti in nici un fel.
Bun, am enuntat principiile mele in aceasta chestiune. Acum puteti sa le uitati. Masura anuntata de ministrul Muncii nu pare sa le urmeze sau sa le respecte. Da, ascultandu-l pe premier cand spune ca, (prin masura asta) “dorim o administratie supla, profesionista si motivata”, cineva ar putea crede contrariul.
Sa trecem rapid peste primul termen, e doar o cedare la tentatia de-a folosi metafore corporale; “administratie supla” e o expresie care spune la fel de multe ca “administratie mustacioasa”, de exemplu. Ceilalti doi termeni, motivarea si profesionalismul, sunt in schimb deziderate clare si perfect valide, doar ca nu au legatura cu masura preconizata. De fapt, au una, dar nu cea care ar trebui.
Tot in sedinta de guvern de ieri, premierul Tariceanu le-a cerut ministrilor Muncii si Finantelor sa analizeze, pana saptamana viitoare, reducerea cu 10% a numarului de functionari din administratia public