La prima vedere între piața auto din China și cea din România nu pot exista similitudini. Nici volumul pieței, nici prețurile și nici evoluția vânzărilor sau a economiei nu seamănă. Cu toate acestea, în privința comportamentului clienților cele două piețe au multe puncte comune. Mai ales dacă rememorăm anii 2007-2008.
„Cumpăr o mașină, nu o bicicletă” spune Zhang Shengli, un bărbat de 36 de ani care explică unor jurnaliști americani cum a căutat pe internet informații despre mai multe mărci și modele produse în China, dar a decis să achiziționeze un BMW. „Simt că nu pot avea încerdere într-o mașină chinezească”, a conchis Zhang, privind atent mașinile din Shanghai Fande Automotives, primul dealer BMW din China. Alegerea este deja făcută, BMW Seria 5, iar sfaturile vânzătorului sunt deșarte. Chinezul dorește acest model pentru că trebuie să aștepte livrarea lui „doar” până în noiembrie sau decembrie iar alți dealeri nu-i pot livra o mașină similară decât în primăvara lui 2012. Zhang Shengli este nerăbdător și prețul de 68.600 de dolari nici nu pare să mai conteze.
Eric Mao, directorul executiv al Shanghai Bowdex, companie care deține nouă showroomuri în China, explică și cum ajung asiaticii să cumpere mașini germane: „În China foarte mulți oameni au ajuns bogați peste noapte, prea mulți. Aceștia nu au experiență, mai ales dacă vorbim de mașini străine. Și atunci ascultă și cred cam tot ce le spun cunoscuții, mai bine informați sau nu. Și, dacă prietenul lor acumpărat recent un BMW Seria 7 iar ei nu au ceva comparabil, «își pierd fața»”. Și în privința dotărilor opționale, cumpărătorii chinezi au idei extrem de păguboase. „Vor echipamente care se pot vedea precum scaune din piele, sisteme audio-video sau kituri exterioare. Dacă nu sunt vizibile, nu le acceptă”, spune Eric Mao.
De asemenea, Klaus Paur consultant în China, la Synovate, este de părere
