Să facem o recapitulare: prin faţa ochilor noştri se perindă, zilnic, la televiziune şi radio, prin Parlament, pe stradă etc., chipuri de politicieni care îşi pledează nevinovăţia, curăţenia sufletească, buna intenţie, cinstea, corectitudinea, integritatea morală, dorinţa de bine pentru propăşirea neamului şi câte altele. Despre mulţi dintre ei ştii că au avut nişte dosare penale, care au dispărut ca prin farmec sau au obţinut mult râvnitul NUP.

O parte din aceştia, însă, au procese amânate ani şi ani, care vor aduce în final mult râvnita prescripţie a faptelor. Despre o parte din această parte, presa a scris că are case de vacanţă în străinătate, vile în ţară, la munte şi la mare, odrasle care circulă drogate până se izbesc de câte un pom cu bolizi de sute de mii de euro, sau care se deplasează în provincie cu elicopterul personal.

Cele mai multe dintre personajele noastre au datorii la stat de milioane de euro care, dacă ar fi achitate, ar putea completa pensiile sau salariile nevoiaşe altor milioane de români. Din această categorie, printre alţii, mai fac parte şi cei care câştigă sume uriaşe din exploatarea unor zăcăminte naturale, plătind taxe derizorii la bugetul statului. La aceste zăcăminte, natura a lucrat poate milioane de ani. Bogăţiile subsolului pot fi considerate zăcămintele lui Dumnezeu, pe care Acesta le-a dăruit, după criterii ştiute numai de El, unor ţări anume, printre care se numără şi România.

Acum, sub ochii noştri, zăcămintele lui Dumnezeu sunt stăpânite de către un Popescu oarecare, pe baza unei hârtii semnate şi parafate în condiţii dubioase, în spatele unor uşi închise cu şapte zăvoare şi trei lacăte. Cheile cu care pot fi descuiate aceste uşi se găsesc uneori, dar, ca din întâmplare – ce ghinion! – sunt pierdute imediat. Ce contează? Curtea noastră să fie neapărat bogată, cea a ţării întregi nu are decât să aştepte alte vr