După ce a cucerit titlul la ultimele patru ediţii ale CE, Norvegia a fost detronată aseară de o echipă inspirată a Muntenegrului. Finala a avut nevoie de două serii de cîte două reprize de prelungiri pentru a fi tranşată. E doar a doua oară în istorie, după 2000, cînd aurul se decide după timpul regulamentar.

Probabil că patru titluri consecutive erau deja prea multe. Probabil că trebuia să vină momentul în care Norvegia să lase altcuiva coroana europeană, după o domnie autoritară, dar şi frumoasă de 8 ani.

Cuiva cu suficientă dorinţă de a izbuti, cuiva care să aibă, pe lîngă valoare, şi o anume doză de foame amestecată cu îndrăzneală. Cea mai bună candidată: "naţionala" Muntenegrului, care trimisese un avertisment ascuţit încă din finala olimpică de la Londra.

Acum, la Europenele la care s-au simţit, practic, acasă, Bulatovici şi celelalte au făcut acel mic şi dulce pas de la argint la aur. Un pas care le-a costat energie cît pentru trei meciuri, dar care merită făcut o dată şi încă o dată şi încă de sute de ori într-o viaţă de sportiv.

Strîns de la început

Finala a avut încărcătură imensă încă din primele secunde. Cumva, toată lumea, şi muntenegrencele, şi norvegiencele, şi publicul, ştia că se vor întîmpla lucruri mari la Belgrad. Şi aşa a fost. Au condus pe rînd, maximum două goluri, au stat destul în echilibru pentru că parcă nu se putea altfel. Era atîta electricitate în aer încît desprinderea arăta imposibil de obţinut.

Totuşi, Muntenegru a încheiat cu 12-11 prima repriză, după ce Katarina Bulatovici a transformat un 7 metri, iar Knezevici, principala marcatoare, a ţintit exact de la 9 metri.

În partea a doua, jocul a continuat oarecum la fel, deşi handbalistele lui Dragan Adzici s-au dus, în minutul 35, şi la 3 goluri. Era prea devreme ca să fie decisiv. În minutul 44 a preluat Norvegia conducerea, după ce Alstad a mar