Daca parlamentul este plin de banditi, oare cum au ajuns ei acolo? Intimplarea e din antichitate. Iata o varianta mai simpla. Un tinar grec isi anunta mama ca doreste sa devina judecator. Parintele se sperie. "O, dragul meu - il dojeneste mama -, nu-i bine. Ca judecator, esti drept sau nedrept. De vei fi drept, te vor uri oamenii, iar de vei fi nedrept, te vor uri zeii!". Istet, fiul ii da replica. "E adevarat ca nu pot fi decit drept ori nedrept. Dar, de voi fi drept, ma vor iubi zeii, iar daca voi fi nedrept, ma vor iubi oamenii!". Dincolo de dimensiunea pedagogica a acestui paralogism, in care perspectiva incompleta induce paradoxul, importanta este ideea morala care se desprinde. De mii de ani, se stie ca oamenilor nu prea le place dreptatea. Ei se transforma in aprigi sustinatori ai legilor doar atunci cind nedreptatea altora le provoaca prejudicii. Cind propria nedreptate este profitabila, se gasesc intotdeauna justificari. Pina si omul cel mai onest are un soi de teama legata de o justitie prea profunda. Nu exista indivizi suta la suta cinstiti. De aceea, legea trebuie aplicata intotdeauna in spiritul, si nu in litera ei. Nu mai era nevoie demult de astfel de dovezi tragice, dar cazul Hardy a dezvaluit din nou schemele imposturii din societatea romaneasca. Prima are nuanta politica. Puterea unui clan local este data de legaturile strinse ale acestuia cu partidele cu greutate. La Giurgiu, interlopii sint frecventati si incurajati de PDL, premiati de PNL si aparati de PSD. Daca am fi fost in Ardeal, si UDMR ar fi facut parte din acest lant al relatiilor criminale. A doua schema are incarcatura profesionala. Baschetbalistul american este si o victima a spagarilor care asfixiaza sistemele medical, politienesc si juridic. Dar aceste scheme se aplica peste tot in tara. Exista si o schema sociala. Milioane de romani ofera si accepta mita. Apoi dau din umeri. Salariil