Procesul de "financiarizare" crescinda din ultimii 30 de ani a transformat chiar sistemul capitalist, facindu-l profund speculativ. Un numar nu foarte mare de baieti destepti au pus mina pe economie si pe societate. Pietele de capitaluri au devenit noile sanctuare ale haosului. Crizele financiare internationale par sa se succeada cu o periodicitate remarcabila: 1987, 1997, 2007... In fiecare caz, indiferent de tara, solutia a fost socializarea pierderilor si privatizarea profiturilor, vezi cazul bancii britanice falimentare Northern Rock, recent nationalizata pentru a i se injecta bani de la buget si a fi salvata. Si asta in tara lui M. Thatcher... Presedintele Sistemului Federal de Rezerve, Ben Bernanke, a solicitat si el, fapt fara precedent, un sprijin bugetar suplimentar, ceea ce inseamna ca lucrurile sint mai grave decit ne imaginam. Esecul masurilor clasice de politica economica, in special monetara, ne indica profunzimea crizei. Lumea financiara, care tinjeste atit de mult dupa lichiditatea fluxurilor, redescopera inertia stocurilor. Deteriorarea bilanturilor bancilor, tensiunile persistente asupra lichiditatii interbancare, incertitudinea extrema, toate au condus la o contractare a creditelor destinate activitatii productive, dupa ce speculatorii si-au facut de cap. Instalarea ideii de criza in constiinte destabilizeaza si mai mult piata, prin efectul anticiparilor contraproductive. La inceput a fost o criza a creditului imobiliar, apoi a devenit o criza a sistemului bancar in intregul sau, pentru ca acum sa se generalizeze ca o criza a pietei financiar- monetare internationale, deci a intregii activitati economice. Caci nu se vind doar titluri de credit virusate, se vind actiuni, obligatiuni, capacitati productive. Toate sectoarele sint afectate de aceasta cursa descendenta a titlurilor de valoare ce nu mai pare o simpla faza ciclica, ci o criza structurala