"Pe strazile noastre e prea intuneric ca sa ne imaginam ce inseamna lumina electrica pe Broadway. Noi ne-am obisnuit sa traim la lumina lunii, sa aprindem lumanari in fata icoanelor, nicidecum a omului.

In sinea ei America nu crede in Dumnezeu, oamenii de acolo nu au timp de nimicuri... culturnicilor nostri suparati pe rigorile revolutiei ruse nu le-ar strica sa priveasca spre istoria unei tari care a ridicat atat de sus stindardul culturii industriale..."

Aceste randuri apartin marelui poet rus Serghei Esenin si au fost scrise probabil la inceputul anilor 20, inainte de sfarsitul sau tragic. Era aceea perioada in care mitul revolutiei rusesti inca nu fusese spulberat, perioada in care scriitorii rusi se lasau leganati de iluzia marilor si beneficelor schimbari pe care – credeau ei – teribila rasturnare a vremurilor putea sa le aduca. Sinuciderea lui Esenin si Maiakovski, precum si sfarsitul altora in lagare sau in neagra saracie a dovedit ca intre ce visau ei si ce istoria le adusese era o diferenta ca de la cer la pamant.

Totusi, calatorind in America alaturi de iubita lui, Isadora Duncan, ajungand pe Broadway, vizitand marile metropole americane de pe Coasta de Est, ajungand chiar in California, Esenin are intuitia a ce s-ar putea numi o alta fata a comunismului. stim ca Lenin obisnuia sa spuna ca triumful revolutiei inseamna puterea sovietelor plus electrificarea. Cu alte cuvinte, el nu-si inchipuia ca puterea poate sa se bazeze doar pe ideologie, ci si pe o dezvoltare industriala pe masura. Dezvoltare pe care Esenin o simtea prin toti porii, doar ca acolo la americani lipsea puterea sovietelor. Asadar, in mintea multor rusi de la inceputul secolului xx persista naivitatea ca progresul industrial trebuie neaparat insotit de o mare rasturnare ideologica. Putini concepeau ca adevaratul progres se bazeaza pe doctrina liberala si nu pe