Moartea lui Nicolae Labis trebuie privita in contextul politic general. Ecourile revolutiei din Ungaria, inabusita in singe de tancurile sovietice, isi gaseau tot mai multi adepti in cercurile intelectualitatii romanesti. Asupra mortii poetului Nicoale Labis planeaza un mister si azi greu de dezlegat. Nici dupa sase decenii de la trecerea sa in nefiinta adevarul nu a reusit sa iasa la iveala. Exista mai multe ipoteze, dintre care cea mai veridica pare sa fie aceea ca autorul Luptei cu inertia a fost asasinat de mina Securitatii, la ordinul lui Gheorghe Gheorgiu-Dej si ca insusi Nicolae Ceausescu ar fi fost unul dintre cei care au supravegheat lichidarea sa. Cert este ca, si azi, dosarul sau nu a fost scos la suprafata, din pricina unor ordine venite tot de undeva de sus. Pe lista suspectilor au fost vehiculate si nume de scriitori, precum Mihai Beniuc, Aurel Covaci, Gheorghe Tomozei si Tudor Arghezi. Chiar si asupra lui Mihail Sadoveanu „planau" oaresicare suspiciuni. Desigur, crearea unui mit precum e cel al lui Labis prespune o acumulare de date reale amestecate cu altele sedimentate in imaginarul colectiv. La un moment dat, amestecul de real si fabulos e atit de consistent, incit devine aproape imposibil sa separi adevarul de tusa fantasmagorica. Este greu de crezut ca un scriitor de talia lui Arghezi, animat de un sentiment de gelozie literara, sa fi fost partas la moartea lui Labis. Cit despre Sadoveanu, ce sa mai vorbim? El poate fi considerat parintele spirtual al poetului de la Malini. Aurel Covaci si Tomozei trebuie scosi si ei de pe lista suspectilor. In ceea ce priveste pe Beniuc, nu putem sa punem mina in foc nici pentru vinovatia, nici pentru nevinovatia sa. Moartea lui Nicolae Labis trebuie privita in contextul politic general. Ecourile revolutiei din Ungaria, inabusita in singe de tancurile sovietice, isi gaseau tot mai multi adepti in cercurile intele