Foto: Thinkstock Dacă ne gândim la rolul meningelui de înveliş pentru protecţia şi hrănirea creierului şi măduvei spinării – înţelegem imediat şi gravitatea meningitelor, adică a inflamaţiei meningelui, cauzată de obicei de o infecţie (care poate fi de natură bacteriană, virală, mai rar fungică sau parazitară). Acute, uneori fulminante (cu dezvoltarea rapidă a simptomelor specifice, într-o zi, uneori în câteva ore). Subacute sau cronice. Apărute la nou-născuţi, copii, adulţi sau bătrâni. Semne grave de la început sau precedate câteva zile de o boală infecţioasă aparent minoră (cu febră, secreţie nazală abundentă şi dureri în gât).
Apărute atât în sezonul cald, dar mai ales la sfârşitul toamnei şi iarna. Iată că meningitele pot avea manifestări diverse, uneori înşelătoare. Dacă mai adaugăm la asta şi simptomele specifice fiecărui agent cauzal, care se suprapun peste cele comune ale bolii, devine evident că diagnosticul nu e întotdeauna uşor de pus. Un lucru este însă cert: meningitele trebuie tratate corect şi la timp, pentru a se evita producerea complicaţiilor. Mai mult decât atât, trebuie încercată prevenirea lor. Iar în ultimele decenii s-au înregistrat progrese remarcabile în acest sens!
Anatomie
Meningele este învelişul care acoperă creierul şi măduva spinării. Este compus din trei foiţe: dura mater, arahnoida şi pia mater. Dura mater este mai groasă şi mai rezistentă, fiind situată cel mai extern, sub osul craniului. După ea urmează arahnoida, care este mai subţire, iar sub aceasta se găseşte pia mater.
Pia mater este o foiţa delicată, care acoperă creierul, mulându-se pe suprafaţa acestuia. Pia mater şi arahnoida formează leptomeningele, structură afectată cu precădere în meningite. Între arahnoida şi pia mater există un spaţiu numit subarahnoidian, prin care circulă lichidul cefalorahidian. Acesta este un lichid clar, limpede,
