Cu ceva timp în urmă, Ionela, colega noastră, trebuia să-şi boteze fetiţa. Ne-a povestit cum a reuşit să facă minune de botez, celor care nu au participat, dintr-un motiv bănesc sau altul. Mobilizase toată familia pentru a vâna cât mai multe produse.
Iniţial, se gândise că ar fi bine dacă ar face botezul la restaurant, dar după ce a fost pe la mai multe şi a văzut că mai mult de aperitive, şi alea vechi, nu primeau, la propunerea unei vecine, au stabilit să facă botezul la aceasta în curte, sub bolta de viţă-de-vie. Gata, fericire mare!
Toţi au început a alerga, mai ceva ca gazelele, după una-alta, pentru a procura carne şi orez pentru sarmale, mezeluri, caşcaval, măsline şi ouă pentru aperitive, pui pentru fripturi, ţuici şi vinuri. O să ziceţi de ce ţuici. Pentru că nu puteai procura din acelaşi loc o cantitate mai mare de ţuică adevărată. Ţăranul făcea puţină şi pe ascuns! Şi, nu se cuvenea să pui pe masă "Doi ochi albaştri" la botez!
Au găsit un porc de 150 de kilograme, la un frate al naşului din Giurgiu. L-au tăiat loco şi l-au adus la Bucureşti în paporniţă, în cabina conducătorului de tren. Tot de la Giurgiu, de la vecina fratelui, care era şefă la un magazin mixt, au cumpărat cinci kilograme de orez, două kilograme de stafide şi cinci kilograme de măsline.
Un miliţian, vecin pe stradă cu bunicul dinspre mamă a fetiţei, le-a făcut rost de patru kilograme de brânză, scutindu-i de a mai alerga după caşcavalul care nu se găsea de fel. Şaizeci de ouă au găsit la un ţigan din Colentina care tocmai venea de prin zona Buzăului, unde, zicea el, fusese la muncă pe un şantier. Cumpărau ţuică la litru ba de aici, ba de dincolo, ţuică pe care tatăl proaspătului tătic o amesteca pentru a-i "uniformiza tăria şi gustul"!
Vin găsiseră la un vânzător la aprozar, care făcea vin din via de lângă casă, vie care dăd