Are aur, argint şi bronz în competiţiile internaţionale. Nu se mulţumeşte însă cu aceste performanţe, visul său fiind să obţină titlul de campion naţional.

Avea vreo 12 ani când s-a apucat de judo. Mai făcuse până atunci înot, dar şi karate, astfel că era deja obişnuit cu antrenamentele, dar şi cu disciplina în sport.

„Eram mic, aveam vreo şapte ani, când m-am apucat de înot, după o vizită pe care ne-a făcut-o antrenorul la şcoală, întrebându-ne dacă vrem să venim la bazin. Aşa am ajuns să practic înotul, dar nu pentru mult timp, pentru după vreo trei, patru luni, m-am lăsat. Mi-era teamă că mă înec”, mărturiseşte Andrei Caranda (16 ani).

Teama de apă l-a determinat să treacă în sala de arte marţiale, unde a practicat karate aproape doi ani. Din păcate, un accident suferit la genunchi l-a făcut să anbandoneze şi acest sport.

A făcut o pauză de câţiva ani, după care a încercat cu judo-ul, unde a şi rămas de altfel, ajungând să facă performanţă. Prima lui medalie, în judo, a fost un bronz câştigat în ţară, după trei luni de antrenament.

Câte au urmat, nici el nu mai ştie. „Nici nu ştiu câte medalii am, pentru că nu le-am numărat. Am şi de aur, şi de argint, şi de bronz, două cupe şi o grămadă de diplome”, ne spune tânărul.

E lupător şi nu se vaită

Deşi este medaliat internaţional, Andrei Caranda îşi doreşte nespus de mult titlul de campion naţional. Are toate şansele, după cum ne spune antrenorul său, mai ales că are talent, dar munceşte pe măsură.

„Poţi să ai o sută de medalii internaţionale. Titlul de campion naţional e foarte important, pentru că e cel mai greu de obţinut. În ianuarie, el a luat argintul în Belgia, unde a fost cel mai puternic turneu internaţional la care am participat în ultimii ani şi la care au participat campioni europeni şi mondiali.

La el, la cadeţi, au fost 25 pe categorie. Asta spune