Cîte lucruri nu se întîmplă în 115 ani! Chiar şi cînd vine vorba de sport
Luni dimineaţă a încetat din viaţă cea mai în vîrstă persoană de pe glob. Dina Manfredini avea 115 ani şi 8 luni, s-a stins din cauza unei febre în centrul pentru pensionari Bishop Drumm din Johnston, Iowa, a muncit pînă la 90 de ani şi a trăit independent pînă la 110. Vîrstă la care încă nu albise complet, spun rudele în presa americană. Supercentenara s-a născut în 1897 în Italia. Asta înseamnă că a aflat din poveşti despre prima ediţie a Jocurilor Olimpice moderne, disputată după o lungă aşteptare în 1896, la Atena.
A trăit în Europa anii grei ai Primului Război Mondial, iar în 1912, cînd ea avea 15 ani, frumoasa vîrstă a adolescenţei, poate s-a bucurat să afle că ţara ei, Italia, a cucerit 6 medalii la Olimpiada de la Stockholm. Compatrioţii săi au dominat gimnastica şi scrima, sporturi de agilitate, îndemînare, graţie şi tehnică. În cel de-al doilea, au rămas puternici pînă-n ziua de azi.
În 1920, la 23 de ani, s-a mutat în Statele Unite, îndepărtîndu-se, împreună cu soţul ei, de un continent încă suferind. Au ales un oraş cam prozaic, Des Moines, capitala statului Iowa, dar al cărui nume le amintea de Europa pe care o părăsiseră. În SUA sînt destule Rome şi poate le-a fost greu să se oprească la una anume. Dina a avut 4 copii şi la început a fost casnică. Cine ştie, poate arunca o privire pe ziarul adus de soţ între gătitul prînzului şi întinsul rufelor pentru a afla că un compatriot al lor, Primo Carnera, devenea campion mondial al greilor în 1933. Ea avea deja atunci 36 de ani, o familie care se tot lărgea şi în faţă un viitor ce nu ştia unde o va duce.
A auzit că un atlet de culoare, Jesse Owens, a cucerit patru medalii de aur chiar sub nasul lui Hitler, la Jocurile Olimpice de la Berlin, din 1936. Europa e însă acum o pată neclară, distantă,
