La vremea sa, celebrul fotbalist Alfredo Di Stefano dădea o definiţie memorabilă: "O echipă nu înseamnă nici 11 viori şi nici 11 piane. O echipă înseamnă o orchestră". Viori şi piane, ba

La vremea sa, celebrul fotbalist Alfredo Di Stefano dădea o definiţie memorabilă: "O echipă nu înseamnă nici 11 viori şi nici 11 piane. O echipă înseamnă o orchestră". Viori şi piane, ba şi câte un flaut fermecat la început de Euro 2008, dar mai ales câteva orchestre în stare să facă din jocul de fotbal o simfonie.

Este cazul "cavaleriei lusitane", care, prin ritm şi fantezie, a combinat încântător fado-ul lui Cristiano Ronaldo cu samba lui Scolari, susţinut şi de brazilienii săi, Deco şi Pepe; au fascinat tinerii "toreadori" ai bătrânului Aragones, făcându-l imediat uitat pe Raul, prin explozia lui Villa, noua "vioară întâi"; a uimit "Rondul de noapte" al lui Van Basten (conaţionalul lui Rembrandt), făcut cu o "portocală mecanică" înflorită pe altoi latin!...

Deşi au avut şi viori, şi piane, şi alte elemente de percuţie, trupe de renume (Italia, Franţa, ultima campioană europeană - Grecia, ba şi Cehia !) au rămas în faza solfegiilor.

Cât despre "tricolorii" noştri, "debut în grafic", cu punctul ochit în faţa unei vicecampioane mondiale în criză. Va fi un mare punct de sprijin moral sau unul degeaba?...

Trupa merituosului (în calificări) Piţurcă, beneficiind de o vioară şi un pian acordate în casa vestiţilor lutieri din Cremona, a părut mai curând un taraf care ştie bine notele joase ale defensivei din faţa prispei, dar nu cutează să atace "Fuga" lui Bach pe reduta adversă, unde se dau recitalurile.

Poate şi pentru că dirijorul orchestrei noastre a părut împovărat de cascada de probleme din ultima vreme. Iar orchestrele nu dau spectacole fără dirijori! Poate, astăzi, "Suita a II-a" să sune altfel.