Sunt de cinci ani departe de Romania. Si tot de atata timp nu am mai fost prezent in spatiul public romanesc. Cu siguranta, nicio pierdere! Am observat insa, de la mii de kilometri, drama societatii romanesti. Am fost surprins sa aud, in mai multe randuri, de la diversi politicieni sau de la activisti din presa, incartiruiti in garnizoana atotcuprinzatoare a “presei galbene” (de fapt “portocalii”) ca “Romania are azi o imagine buna afara, iar acasa, din pacate, sunt multi care critica guvernarea”.

Nimic mai fals. Romania, in presa straina, practic nu exista. In ciuda unor rapoarte zilnice facute de diversi profesionisti ai unor institutii de la Bucuresti, care ar vrea sa cosmetizeze realitatea, ca sa-si justifice jobul. Iar atunci cand apar totusi stiri cu romani, imaginea tarii este dezastruoasa, confirmata de cele mai multe ori de realitate. Nu ma refer aici numai la “faptul divers” - furturile, crimele sau violurile comise de romani, mai ales de cei de etnie roma - ci la ironia amara si sarcasmul unor analize despre lipsa de performanta si coruptia establishment-ului romanesc. Noroc ca mai exista artisti premiati si, din pacate, tot mai rar, sportivi campioni despre care institutiile mass media de aiurea sunt nevoite sa pomenesca numele tarii de origine. Evident, nu aduc in discutie materialele de propaganda, platite prin ministere sau institutii oculte, care, lesne de inteles, apar tot mai des in ultima vreme in presa de limba germana. Neavand specialisti in comunicare sau pentru ca bugetele alocate sunt insuficiente, articolele sunt prost scrise, artificiale si nu sunt credibile. Deci bani aruncati pe ferestrele guvernamentale. Si asta pentru ca in astfel de posturi esentiale apar, in palatele portocalii, blonde siliconate si nepoti destoinici. Iar in ambasade si consulate, in loc de experti in comunicare, avand si abilitatea de a capta bunavointa pres