Ce poţi spune după un meci atât de cenuşiu precum acest România – Austria? Nu e cazul să facem nuntă, dar nici parastas. Am fost modeşti pe gazon, jalnici în tribune, penibili în loje şi catastrofali la organizare. Jucătorii n-au mai avut tonusul din urmă cu patru zile, iar lipsa de ambiţie, de inspiraţie sau de formă a unora dintre ei le-a arătat limitele pe alocuri jenante. Răzvan Lucescu e direct responsabil de haosul din jocul din Ghencea, aşa cum tot lui i-au revenit şi principalele merite pentru prestaţia de la Paris.

În loje a fost o veselie generală. Gigi Becali şi invitaţii săi au transformat tribuna oficială într-o serbare cu iz manelist. Mai aveau un pic şi încingeau grătarul. Pentru ca paranghelia să fie totală, ciobanului europarlamentar îi mai rămâne ca, între două cupe de şampanie, să le dea duşmanilor pe la nas cu fum de mititei.

Tribunele au fost înspăimântător de goale. Doar 7.000 de suflete într-un stadion de 28.000 de locuri. Un scaun din patru a rămas neocupat. Şi nu jucam cu Feroe, nici vreun amical cu Republica Moldova, ci un meci – cu miză redusă, e drept – în preliminariile Campionatului Mondial.

Pentru goliciunea tribunelor nu sunt vinovaţi suporterii! Problema e la Federaţie, care, ca de obicei, doarme-n păpuşoi. La asta se adaugă şi o plagă mai recentă: pierderea obiceiului de a merge la stadion. Suporterii Stelei, de exemplu, mai mult stau pe-acasă decât în tribune, căci echipa din Ghencea îşi dispută majoritatea meciurilor cu porţile închise. La această stare de fapt au contribuit, în egală măsură, fanii huligani şi Gigi Becali – ultimul, prin blatul pus la cale cu şefii Ligii Profesioniste de Fotbal, care dictează sancţiuni ca să-i facă „pohta” analfabetului din lojă.

Adevăratul eşec nu este al echipei naţionale, ci al României înseşi. Franţa a jucat la Paris în faţa a 78.000 de sp