- Editorial - nr. 201 / 15 Octombrie, 2007 Padurea este un patrimoniu national de o inestimabila valoare economica si ecologica, prin urmare, absolut nimeni nu are dreptul sa atenteze la integritatea ei. Din nefericire, nici acest domeniu nu a scapat de hameseala politicienilor, dovada faptul ca dupa "revolutia furata", la conducerea regiei si a directiilor silvice teritoriale au fost promovati diferiti dalmatieni politici, fara sa se tina cont de competenta profesionala. Prin urmare, interesele de haita au provocat un adevarat jaf in codrii Romaniei, iar urmarile au si inceput sa apara prin catastrofele naturale provocate de precipitatii abundente sau de seceta prelungita. Avem silvicultori de prestigiu, chiar daca scoala superioara de silvicultura trece, la fel ca si alte scoli romanesti de prestigiu, prin diferite transformari. Practic, s-au infiintat facultati de silvicultura aproape in fiecare centru universitar, fara sa se tina cont de baza materiala si de calitatea cadrelor didactice. Cu taxa sau fara taxa, anual se scot pe banda rulanta mii de ingineri si subingineri silvici, someri cu diploma. In plus, prin retrocedarile de paduri, noii proprietari sunt interesati cu precadere de exploatarea padurii, neglijand total aspectele legate de reimpaduriri, ingrijire, regenerari etc. Regia Nationala a Padurilor Romsilva a ramas cel mai important administrator de paduri din Romania, administrand 4 milioane de hectare cu padure din fondul total forestier al tarii de 6,3 milioane de hectare. Tot Romsilva administreaza si ariile protejate, se ocupa de regenerarea padurilor asigurand, inclusiv, material saditor din pepinierele proprii. Pe vremuri, se spunea ca padurea este o vaca buna de lapte pe care o tin de coarne inginerii si o mulg padurarii. Astazi povestea s-a schimbat radical, in sensul ca o mulg politicienii. Datorita lor, mai ales sub guvernarea liberala, s-au