În sfârşit, săptămână trecută, vineri, 23 august, a fost inaugurat monumentul în memoria victimelor regimului comunist din scuarul Gării Chişinău. Acesta a fost ridicat de către primăria Chişinău, cheltuindu-se 25 milioane lei. Autorul lucrării este sculptorul Iurie Platon, care a gândit opera ca un Tren al durerii, reprezentând părinţi şi copii care la un moment dat se transformă în garnitură de tren.
Iniţial, monumentul a fost turnat în ghips la Chişinău, în cadrul atelierelor Fondului Plastic al Uniunii Artiştilor Plastici. Ulterior, în ianuarie a.c., macheta în ghips a fost transportată în Belarus, unde, pe baza acesteia, a fost turnat monumentul în bronz.
Monumentul inaugurat la Chişinău nu este primul dedicat memoriei victimelor deportărilor. Multe monumente în memoria victimelor comunismului au fost ridicate încă din anii 1990. Din cele existente, se remarcă cel de la Bălţi, din faţa Gării Bălţi-Slobozia, inaugurat în anul 2002. La începutul anului curent, Guvernul a aprobat hotărâri în privinţa construirii unor monumente în memoria deportaţilor în Leova, Cimişlia şi alte localităţi. Mai recent, în această vară, a fost ridicat un monument la Popeasca, în raionul Ştefan-Vodă.
La peste şase decenii de la ultimele deportări în masă şi 22 de ani de independenţă, Republica Moldova are în sfârşit un monument de importanţă naţională, dedicat victimelor regimului comunist. Reacţiile faţă de acest eveniment însemnat au fost diferite. Unii – mai ales cei din extrema stângă – au opinat că suma de bani achitată pentru construirea monumentului şi amenajarea teritoriului adiacent a fost prea mare şi mai bine autorităţile şi-ar bate capul cum să ajute realmente foştii deportaţi care mai sunt în viaţă. Observaţia respectivă este însă mai degrabă una politizată, în sensul că din ea străbate nu atât grija despre cum se cheltuieşte banul public, ci reprezintă o