ale controversatului document au apărut încă înainte de relansarea sa. Un raport intern întocmit de Statul Major General în care se găsesc tocmai motivaţiile care au dus la schimbul de ale controversatului document au apărut încă înainte de relansarea sa. Un raport intern întocmit de Statul Major General în care se găsesc tocmai motivaţiile care au dus la schimbul de tehnică militară contra anvelope este primul act menit să încurce pe toată lumea. SC Tofan Grup SRL este greşit descrisă acolo ca fiind unic distribuitor de anvelope din România şi nicidecum de unic producător, cum era în realitate.

În plus, deşi parcul auto pregătit pentru casare avea doar 968 de autovehicule, raportul face vorbire de un viitor contract ferm ce vizează circa 4.600 de autovehicule.

Cu alte cuvinte, din start, aici s-au luat în calcul şi maşinile armatei care încă circulau, dar pe care şefii acestei structuri intenţionau să le caseze.

Legea nu permitea derularea contractului

Ordonanţa de Urgenţă 95, care a stat la baza motivării semnării contractului, spune clar că bunurile destinate schimbului se pot valorifica direct doar cu aprobarea ministrului, la propunerea şefului Statului Major General. În momentul semnării contractului, armata avea doar 968 vehicule scoase din uz, şi nicidecum 4.600, la care s-a ajuns în final. Ceea ce s-a livrat peste este un abuz.

A doua aberaţie a contractului semnat pe 1 iunie 2000 a ieşit la iveală abia doi ani mai târziu, când legea a fost schimbată. O altă ordonanţă emisă pe 13 martie 2002 prevedea ca întreaga vânzare de tehnică militară a Armatei Române să se facă prin Societatea Naţională Romtehnica. Or, continuarea contractului cu Tofan după acea dată a fost o încălcare a acestei legi.

Milioane de euro prejudiciu, pe un contract de doar jumătate de milion

Paradoxul contractului de schimb dintre armată şi SC T