Sambata si duminica, pe 17, respectiv, 18 februarie 2001, in cadrul Congresului PNL, liberalii isi vor alege un nou lider. Epoca Mircea Ionescu Quintus s-a incheiat. Cel de-al doilea presedinte postrevolutionar al Partidului National Liberal (dupa Radu Campeanu) s-a remarcat prin echilibru si toleranta. Sub conducerea sa, liberalii n-au stralucit dar nici n-au fost mai rai decat altii. Din pacate, finalul de cariera al lui Quintus nu este unul fericit. Deconspirarea presedintelui liberal ca vechi colaborator al Securitatii comuniste stirbeste ceva din prestanta unui personaj cu morga. Uneori, viata preia ceva din ghiontul unei epigrame.
Pentru fotoliul de presedinte al Partidului National Liberal se infrunta trei candidati. Pentru ca, dupa cat se pare, Crin Antonescu este un out-sider, finala se va juca intre prim-vicepresedintele Valeriu Stoica si presedintele Calin Popescu Tariceanu.
Fortele celor doi liberali sunt sensibil egale, nu insa si programele lor. In timp ce Stoica se pronunta pentru continuarea colaborarii cu Partidul Democratiei Sociale din Romania, Tariceanu denunta protocolul PDSR-PNL si cere stabilirea liberalilor cu adevarat in opozitie. Nici in privinta relatiilor cu Alianta pentru Romania, opiniile celor doi nu coincid. Prim-vicepresedintele nu exclude o apropiere semnificativa de oamenii lui Melescanu, dar vicepresedintele considera ca singura persoana importanta din ApR, si, deci, cu care se poate discuta, nu este altcineva decat fostul liberal Viorel Catarama. In schimb, Valeriu Stoica si Calin Popescu Tariceanu impartasesc acelasi deziderat: sa faca din Partidul National Liberal principala forta politica de dreapta din Romania.
La o prima analiza, prim-vicepresedintele liberal este dat favorit. Atuurile lui provin din activitatea din ultimii patru ani, cand, in calitatea sa de numar doi al PNL, a avut un cuvant greu de
