Pe o stradă îngustă din Capitală se găseşte încă cea mai veche clădire locuibilă, după cum aprecieză istoricii. Casa Melik a fost construită pe uliţa Spătatului şi are puţin peste 250 de ani.

În fiecare zi, paşii grăbiţi ai bucureştenilor se aud pe asfaltul din faţa Casei Melik, cea mai bătrână clădire locuibilă a Capitalei care a rămas în picioare. Puţini sunt cei care ştiu că în jurul anului 1760, clădirea a prins viaţă pe uliţa Spătarului, aşa cum se numea actuala stradă din Bucureşti.

1.400 de taleri, preţul casei

Tot ce se ştie despre primul om care a locuit în vechea clădire este faptul că a fost un boier spătar, dar numele lui nu s-a păstrat în niciun document, după cum povesteşte Mihaela Murelatos, custodele locului.

Casa a fost ridicată special pentru el, dar în 1815, atunci când acesta a murit, construcţia a rămas moştenire urmaşilor boierului. Aceştia au vândut-o unui negustor armean pentru o sumă substanţială la acea vreme, 1.400 de taleri.

Noul proprietar se numea Kevork Nazaretoglu şi, împreună cu soţia sa, a decis ca în anul 1822 să renoveze casa şi să se mute în ea. După 25 de ani, negustorul moare şi lasă casa moştenire fiului său, care alege să nu locuiască în ea. „La căsătoria fiicei sale, Ana, acesta îi dăruieşte casa şi aici începe povestea numelui Melik“, precizează Murelatos.

Soţul fiicei sale se numea Iacob Melik şi era unul dintre arhitecţii cunoscuţi ai vremii, ajungând unul dintre cei care au sprijinit Revoluţia de la 1848. În vechea casă din Capitală, în timpul conflicutului de acum 165 de ani, Ion Heliade Rădulescu şi C.A. Rosetti au fost adăpostiţi de Melik. „Arhitectul îşi făcuse prieteni printre revoluţionari“, spune Murelatos.

Apoi, soţii Melik au fost exilaţi şi din anul 1848, timp de nouă ani, casa a rămas pustie. Nimeni nu a mai deschis porţile c