Lansat ca o alternativa la proiectele mai vechi de unificare a Republicii Moldova, planul ucrainean tinde sa incordeze relatiile dintre Bucuresti si Kiev. Intalnirea tarilor din GUAM de la Chisinau si Lansat ca o alternativa la proiectele mai vechi de unificare a Republicii Moldova, planul ucrainean tinde sa incordeze relatiile dintre Bucuresti si Kiev. Intalnirea tarilor din GUAM de la Chisinau si declaratiile recente ale presedintelui Basescu, privitoare la refuzul Bucurestiului de a accepta organizarea unor alegeri in Transnistria, pe motiv ca ar legitima existenta republicii transnistrene, blocheaza dezbaterile politice pe aceasta tema. Chiar daca argumentele Chisinaului, sustinute de Bucuresti, nu sunt lipsite de logica politica, ingrijoratoare este lipsa unor solutii alternative care sa scoata negocierile din impas. O data cu respingerea initiativei ucrainene, bursa ideilor de pace a fost decapitalizata, nici o alta idee neluand locul vechilor planuri. Un plan, oricat de tendentios ar fi acesta, este mai bun decat lipsa oricarei solutii. Este evident faptul ca, prin crearea a doua spatii constitutionale si acordarea pentru Transnistria a dreptului de a stabili relatii externe, asa cum prevede planul presedintelui Iuscenko, Kievul vrea sa pregateasca mai mult o eventuala incorporare a Transnistriei si mai putin reunificarea Moldovei. De fapt, in document se arata foarte clar ca Transnistria va avea dreptul la independenta deplina numai daca Republica Moldova isi pierde statalitatea, adica se uneste cu Romania. Fie ca ideea va fi acceptata sau nu de catre reprezentantii UE si ai Romaniei, alegerile pentru Sovietul Suprem al Transnistriei vor avea loc, cel mai tarziu, in decembrie 2005. Constienti de dezavantajul pe care il reprezinta "deficitul de democratie", liderii transnistreni au asociat Rusia la ceea ce se doreste a fi procesul de democratizare a practicil