Se găseşte în natură, de la vârtejurile de apă, la cochiliile melcilor, segmentele furnicii şi dispunerea petalelor de trandafiri, iar unii teoreticieni consideră că este „cărămida” întregului Univers. Proporţia sa este reprezentată în triunghiul „de aur”, isoscel, al lui Pitagora, în elipsa de aur hindusă, în spirala de aur unde este legat de şirul lui Fibonacci. (http://ro.wikipedia.org/wiki/Fibonacci) Vorbim de Phi (Φ), numărul (sau raportul / secţiunea / proporţia) de aur – 1,61803, primul număr iraţional descoperit de omenire.

Anul trecut, unul dintre specialistii Asociaţiei Henri Coandă, care avea sarcina să preleveze cote de pe imaginile primului avion cu reactie fotografiat la Salonul de Aeronautică de la Paris, din 1910, a observat că, la construcţia formei profilului de aripă (secţiunea transversală) au fost folosite de Coandă mai multe forme eliptice. Nu mică i-a fost mirarea, când a constatat ca raportul dintre raza mare şi raza mică a elipsei este chiar... numărul de aur.

Înţelegerea faptului că există numere precum Φ a pricinuit o adevărată criză filozofică în antichitate, în special printre adepţii lui Pitagora, care considerau că logica universală se bazează tocmai pe inexistenţa numerelor iraţionale.

Mai apoi, Φ a devenit emblematic pentru iluştrii adepţi ai ezotericului. Phidias a construit Parthenonul pornind de la raportul de aur. Leonardo da Vinci a pictat, între altele, „Mona Lisa”, folosind raportul de aur (raportul divin, cum îi spunea). Alţi mari artişti, printre care şi românul Brancuşi (în celebra sa „Pasăre”), au folosit proporţia de aur.

Coandă şi Brâncuşi

Dar preocuprarea lui Coandă pentru numărul de aur nu este chiar o supriză totală, din moment ce savantul a fost prieten bun cu Brâncuşi. În 1910, la data Salonului de la Paris, Coanda avea doar 24 de ani, însă urmase deja cursurile de sculptură de la Paris