Cine spune că fotbalul nu are poezie probabil că nu a citit versurile scrise de Liviu Drăghici, suporter înfocat şi „poet de serviciu“ al uneia dintre cele mai iubite echipe de fotbal din România, Petrolul Ploieşti

„Ştiam că-i meciul greu cu Gaz / Dar nu credeam să pierdem azi / Nici să jucăm în aşa hal / Speram măcar într-un egal / Sunt supărat. Şi e normal / Mi-e ciudă. Mi-e necaz“ îi ceartă deseori pe fotbaliştii de la Petrolul, Liviu Drăghici, în poeziile sale.

„Mulţumesc Gigi Mulţescu pentru un retur perfect / Mulţumesc Gigi Mulţescu, de la mine doar respect / Ce meci mare cu Dinamo, ce egal cu CFR / Dacă nu era Mulţescu, astăzi ne zbăteam în B“, scrie cu bucurie, în alt catren, poetul din peluză.

La prima vedere şi dacă te-ai raporta doar la vocabularul de stadion, vocaţiile de poet şi de suporter înfocat par incompatibile. Dar Liviu Drăghici nu este un om al prejudecăţilor.

Petrolul, o pasiune de o viaţă

Pasiunea pentru Petrolul datează, ca în cazul multor ploieşteni, din copilărie. „Cred că tata este cel care mi-a insuflat-o. El m-a dus prima oară pe stadion, la un meci cu Rapidul acum mai bine de 20 de ani. Şi tot cu el am fost în prima deplasare la un meci cu Chindia Târgovişte, în 1998. Dar finala Cupei din 1995 este meciul care m-a făcut cel mai mândru“, povesteşte Liviu Drăghici.

La 12 ani, pasiunea pentru Petrolul a devenit pe viaţă. „În perioada ’95 - ’96, am făcut gimnastică de recuperare la cabinetul doctorului Bulata. Am avut ocazia să stau aproape de mulţi jucători din generaţia de aur a Petrolului. Pentru un copil de 12-13 ani, să faci exerciţii alături de Răchita, Grigore, Grama, Leahu, Bălăceanu, Andreicuţ era mai mult decât un vis“, spune Liviu, acum în vârstă de 28 de ani.

Drumul de la idee la carte

Nici de poezie nu a fost străin până când i-a venit ideea unei cărţi. Scrie versuri de când se şti