În ţara telespectatorilor fericiţi- etichetă inspirată, propusă de Vasile Dâncu- veştile cu adevărat importante se rezumă la scatoalce politice şi chiloţăreală mondenă.
În ţara telespectatorilor fericiţi, benzile ţipătoare de breaking-news ratează cu înverşunare toate ştirile care contează.
În ţara telespectatorilor fericiţi, publicul este anesteziat de frenezia superficialităţii şi adormit în beţia grotescului cotidian.
Ţara telespectatorilor fericiţi ignoră cu inocenţă cea mai importantă ştire de realpolitik românesc – da, există şi aşa ceva - a începutului de an: participarea companiei de stat Romgaz la operaţiunile petroliere în ape adânci în perimetrul EX 15 Midia din Marea Neagră, alături de gigantul ExxonMobil şi OMV Petrom.
Pentru a risipi orice nedumerire pe care o poate provoca aserţiunea de mai sus, se cuvin câteva lămuriri.
Energia a încetat de mult să fie un simplu subiect de pe agenda unei ramuri economice. Trăim într-un punct fierbinte ale Eurasiei unde energia este utilizată brutal pe post de armă geopolitică şi monedă de schimb în tranzacţii transfrontaliere care se lasă, uneori, cu războaie sângeroase. Prin urmare, înainte de a fi un subiect economic, energia este o temă politică majoră şi un pilon central al securităţii naţionale a oricărui stat.
Vestea că Romgaz, o companie de stat asociată recent cu matrapazlâcuri ieftine ale unui fost directoraş, a semnat contractul de participare la opraţiunile petroliere din Marea Neagră are o puternică semnificaţie politică. Şi nu mă refer aici la politica unui partid sau a unei guvernări, ci la politica statului.
După o lungă letargie în care România a cedat atuuri importante pe zona energetică, iată că apar primele semne de resuscitare. Statul român doreşte să redevină un jucător activ în energie, ceea ce va determina o agitaţie majoră atât la nivelul micilor