Ce faci când peste câteva săptămâni împlineşti 50 de ani, nu mai ai nimic de pierdut şi nu mai crezi în nimic? O călătorie lungă pe o navă de croazieră, înconjurat de lux şi de necunoscuţi, poate fi o soluţie? Alexandru Zaharia, fost fotoreporter şi fost proprietar de agenţie de publicitate, crede că da. Crede că se poate pierde printre cei 2.000 de pasageri, că îşi poate căuta salvarea în anonimat şi în singurătate... Greşeşte. Diana lucrează pe vas şi i-a fost colegă în clasa a doua primară. Năvăleşte în viaţa lui cu toate amintirile ei, cu toate înfrângerile şi cu toate frustrările. Ca într-un remake al celor 1001 de nopţi cei doi încearcă să scape de amintirile neplăcute. Dar amintirile lor sunt puternice, sunt dureroase şi pot fi fatale. Zi după zi, poveştile celor doi nu duc spre o iubire salvatoare, ci doar spre o nouă exacerbare a lipsei de motivaţie, de speranţă, duc spre deznădejde... Alex Zaharia are o listă cu 50 de cuvinte; 50 ca cei 50 de ani pe care îi va împlini curând. Fiecare dintre aceste cuvinte ascunde o poveste. A lui sau a ei. 50 de poveşti în 50 de capitole. Nici apariţia tinerei Caja, nici căpitanul, nici oceanul sau porturile Africii nu pot amâna inevitabilul şi nu pot schimba destinele lor.

O călătorie incredibilă,

O întâlnire improbabilă,

O iubire imposibilă.

Capitolul 2

2

Bastiment

Aerul e fierbinte. Îl simt pe obraji. Briza mai rău face. Pielea aproape mă ustură. Aerul e lichid şi abraziv. Uriaşul bastiment - oare cine naiba mai foloşte acest termen? Am un flashback... Sunt în camera mea. La bloc. Etajul 4. Sunt singur în casă şi geamurile sunt închise bine pentru că e frig. Un frig crunt. Sunt închise, dar nu sunt etanşe, printre cercevele şuieră în casă un vânticel pervers şi îngheţat. La bucătărie pâlpâie aragazul şi din când în când mă duc să verific dacă nu se stinge... Ai mei sunt la se