Fie că este folosită pentru menţinerea sănătăţii emoţionale şi spirituale, fie pentru restabilirea fizică sau mentală, muzicoterapia nu constă, aşa cum se crede în general, în tehnici de relaxare pe ritmurile unor piese muzicale new-age. Este un proces terapeutic de durată, în care efectele pozitive apar pe măsură ce individul conştientizează şi este pregătit să schimbe anumite aspecte ale propriei existenţe.
În România, se ştiu foarte puţine lucruri despre muzicoterapie. În cele mai multe cazuri nu se face nicio diferenţă între a asculta muzică de relaxare şi a face meloterapie. Realitatea este că terapia prin muzică poate fi de mare folos pentru multe dintre bolile secolului XXI, printre care şi stresul, oboseala, problemele de memorie, dar şi pentru dezvoltarea stimei de sine şi a încrederii. Muzicoterapia se traduce prin utilizarea sunetului şi a muzicii, sub toate formele. Adevăratul proces de terapie prin muzică include şi ascultarea muzicii (metoda se numeşte muzicoterapie receptivă), însă alegerea acesteia se face după criterii obiective. Specialiştii susţin că, la primele şedinţe, clientului i se aplică teste sonore (asemenea testelor proiective folosite de psihologi), în funcţie de care se alcătuieşte un program care să-l ajute. Se iau în considerare toate elementele sonore care au avut impact asupra persoanei respective: sunete detestate, sunete preferate, relaţia cu propriul corp sonor, mediul social şi cultural, muzica la care a avut acces sau pe care o ascultă în mod normal.
„O lucrare muzicală poate da naştere la reacţii diferite celor care o ascultă, în funcţie de istoria personală a fiecăruia şi de mediul cultural în care s-a dezvoltat. Muzica preferată a unei persoane poate fi muzica detestată a alteia, iar modul de lucru se schimbă fundamental. La începutul procesului terapeutic se aplică teste de
