Discutam recent cu un deputat roman care a recunoscut ca Romania nu e constienta de problematica ridicata de exodul a milioane din cetatenii sai la munca in strainatate si ca nu are o strategie pentru a exploata resursa pe care acestia o reprezinta.
Acelasi deputat imi spunea ca ramificatiile fenomenului de emigratie inca nu sunt recunoscute la nivelul aparatului politic-administrativ. Nu se stie decat ca sutele de mii de "capsunari" trimit miliarde acasa, miliarde care stimuleaza activitatea economica.
Chiar daca nimeni nu contesta efectul benefic al acestor influxuri, ele nu reprezinta un fenomen unidimensional intr-o economie globala complexa.
Nevoia Romaniei de a elabora o strategie pentru a redresa efectele emigratiei in masa este dictata de experienta altor tari care au trecut prin asa ceva.
Intr-o excelenta serie de articole, cotidianul "Los Angeles Times" dezvaluie complexitatea fenomenului de migratie economica, examinand dedesubturile fluxurilor de miliarde de dolari si euro care circula anual prin retelele Western Union sau MoneyGram, din tarile importatoare de forta de munca in cele exportatoare.
Un caz izbitor prin lectiile pe care le transmite il reprezinta Filipinele, de unde pleaca zilnic 3.100 de oameni la munca in toata lumea, in conditiile in care peste 10 la suta din populatie e deja plecata. "LA Times" spune ca regimul de la Manila nu a stiut sa foloseasca acest export pentru a stimula dezvoltarea economica.
"Exportul de muncitori" contribuie cu circa 12 la suta in PIB-ul Filipinelor si se materializeaza in constructii, vile, restaurante ridicate cu bani din afara. Cu toate acestea, clasa de mijloc este inexistenta, iar guvernul nu investeste in invatamant sau sanatate - deja multe spitale duc lipsa de doctori, cei mai buni dintre ei luand drumul Americii sau Europei.
@N
