Nu sint foarte sigura cui ii pun eu aici intrebari: scriitorului, bloggerului, jurnalistului, profesorului universitar. Cam multe identitati pentru o singura persoana. Sau, dimpotriva, trebuie demontat odata si odata mitul scriitorului roman care trebuie sa-si vada de scrisul sau si, preferabil, atit?! Eu nu cred ca putem formula o regula generala pentru toti scriitorii, cum nu o putem face nici pentru ceilalti oameni. Sint oameni si oameni, scriitori si scriitori. Unora le ajunge literatura, nu mai au nevoie de altceva, uneori nici macar de viata personala, altora nu. Daca vin inspre cazul meu, pentru ca il cunosc totusi cit de cit - si psiholog fiind de meserie, ceea ce presupune ca ma mai supun uneori unor autoanalize si introspectii -, as spune ca diversitatea aceasta de preocupari este, pe de o parte, o chestiune care tine de structura, pe de alta si un efect al mediului in care m-am format. De structura tin un anume exces de energie si o curiozitate poate exagerata, de care nu am "scapat" nici acum, cind ma indrept spre saizeci de ani. Si, probabil, nu voi scapa decit post-mortem, statut pe care mi-l doresc cit mai tirziu posibil, pentru ca mai sint foarte multe lucruri de vazut, de ascultat, de citit, de cunoscut. Pe de alta parte, ideea stupida a vechiului regim despre "personalitatea multilateral dezvoltata" este foarte posibil sa fi avut efect in unele, nu foarte multe, cazuri! Poate ca sint unul din "succesele" regimului si poate ca am reusit asta pentru ca m-am sustras cit am putut fortei sale modelatoare, luind in serios numai lozinca, dar asumindu-mi propriul program de formare. Daca n-as face toate aceste lucruri, de buna seama ca surplusul de energie s-ar indrepta asupra propriului eu si ar avea efect distructiv. Am observat, de altfel, ca atunci cind am prea mult timp liber, cind am prea putine de facut, am tendinta sa devin depresiv, melancolic. Ca