Artiştii în viaţă sunt primii care profită de accesul pe piaţa UE.
Mircea Suciu, Şerban Savu, Adrian Ghenie, Zsolt Bodoni sau Răzvan Boar sunt doar câteva nume de artişti români ale căror opere sunt mai uşor de cumpărat de la Paris decât de la Bucureşti. Un val de pictori tineri s-a alăturat diasporei artistice din timpul comunismului şi concurează cu succes pe o piaţă europeană dominată de Miquel Barcelo, Banksy, Gerhard Richter sau Peter Doig.
Dominanta ultimilor ani este scăderea Franţei pe piaţa de artă. Ţara care a organizat cu o sută de ani în urmă comerţul global a căzut acum pe locul 4 şi are o pondere de doar 4,5% din piaţa mondială. Se încearcă în prezent o revenire prin modernizarea sistemului de licitaţii şi prin deschiderea către artişti tineri proveniţi din Europa de Est.
Germania, Italia şi Suedia egalează, împreună, Franţa, pe segmentul de artă contemporană, cifra anuală de vânzări prin licitaţii fiind de circa 20 de milioane de euro în casele de licitaţii din aceste ţări. Marea Britanie domină pieţele europene, cu o pondere de 78% din vânzări.
În condiţiile în care volumul global de artă contemporană a depăşit 1,2 miliarde de dolari în 2011, Londra punctează pentru UE cu 177 de milioane de euro. Alte pieţe europene aflate în ascensiune sunt Austria, Turcia, Polonia, Ungaria şi România, dar, în ciuda unor rate de creştere importante, valorile totale rămân reduse.
Cele două Românii
În licitaţiile de la Bucureşti, vânzările de pictură contemporană au depăşit un milion de euro în 2011, iar în străinătate un număr de tineri artişti au fost licitaţi cu succes la Sotheby's sau Phillips de Pury. Nu este însă vorba despre aceiaşi autori. Piaţa internă este dominată de pictori impuşi în anii '80, iar cea din străinătate de tineri promovaţi de case de artă internaţionale ca Opera Gallery, Yvonne Lambert, Husseno
