Nominalizarea lui Radu Berceanu la Ministerul Transporturilor a starnit nedumeriri in randurile celor care mai cred daca nu in logica moralei politice, atunci macar in logica aristotelica. Venind din adancurile obscure ale FSN-ismului imediat postdecembrist, Radu Berceanu a fost singurul baron al lui Petre Roman lasat in viata politica de Traian Basescu. Locatarului vremelnic din Deal ii plac desigur, ca tuturor personajelor atinse de virusul autoritarismului, personalitatile de hartie igienica, in genul celor intruchipate exemplar de Emil Boc. Decizia conducerii PD lasa impresia unui inconvenient creat inaltului convalescent de cei care se remarcasera pana acum drept soldateii de plumb ai Cotrocenilor.

Radu Berceanu e un personaj controversat a nu mai putin controversatei tranzitii postdecembriste. Cum Traian Basescu si-a facut un laitmotiv al interventiilor publice din teza unui PD scutit de personaje care ar avea oarecare dificultati in justificarea averii, multi se asteptau ca Traian Basescu sa apeleze la fitele sale de starleta tv inainte de a semna decretul.

Traian Basescu n-a scos nici macar un scancet. Ba mai mult, s-a grabit sa iscaleasca propunerea PD si sa-l binecuvanteze constitutional pe cel vazut de opinia publica drept un os greu de inghitit de catre Presedintele-comandant al tuturor romanilor.

E o surpriza?

Noi credem ca nu.

In politica, indiferent de nivel, pot fi intalnite numeroase rasturnari de aliante. Sub acest semn, noua alianta, cea dintre Radu Berceanu si Traian Basescu, nu trebuie sa ne mire.

Mai ales daca incercam sa deslusim ce interese comune au dus la aparitia acestei aliante.

Unul dintre ele a fost deja dibuit de presa.

Atat Radu Berceanu, cat si Traian Basescu au interesul de a-i face zile fripte lui Calin Popescu Tariceanu. Radu Berceanu, pentru ca se poate desfasura astfel ca un gures a