Francezii nu se omoara nici dupa cluburi sau partide politice precum englezii, nici dupa sindicate precum nordicii. Forma lor de actiune politica este asocierea spontana, care incepe prin a se configura prin asaltul asupra unei cladiri-simbol. Vineri dimineata, trupele contrarevolutiei au recucerit Bastilia. Timp de aproape o saptamina, cladirea scolii de Inalte Studii in stiinte Sociale din Paris (EHESS) fusese ocupata de un grup de citeva zeci de persoane, in numele luptei contra recentei legi cu privire la codul muncii. Potrivit administratiei, cladirea (care abia fusese refacuta!), va avea nevoie de sase sute de mii de euro pentru a o readuce la starea anterioara, ceea ce ar trebui inteles drept un mod subtil prin care Revolutia creeaza locuri de munca! Mai grave insa par a fi pierderele colaterale. Protestatarii n-au distrus doar zidurile, mobilierul sau cartile, ci si computerele cu munca de ani de zile a unor cercetatori. Este ca si cum s-ar fi repetat mineriada din iunie 90 de la Bucuresti. Acest episod de avint revolutionar pare sa fi pus o problema foarte complicata presei franceze: cum anume poate fi el facut public? Ce trebuie sa inteleaga poporul de aici? Situatia este imposibila si lucrurile sint inca in deliberare, de vreme ce, deocamdata, cu exceptia unei scurte notite destul de confuze intr-un Le Monde de miercuri, presa scrisa pariziana, fie de dreapta fie de stinga, pare complet muta cu privire la acest episod. Paradoxal, este infinit mai usor sa scrii despre masacrele din Irak, alegerile trucate ale lui Lukasenko sau razboiul civil din Nepal decit sa relatezi ce se petrece in centrul Parisului, in cladirea care gazduieste cea mai influenta institutie intelectuala franceza. Faptul ca gestul amintea de Mai-68, cind fusese ocupata cladirea Sorbonei timp de mai multe saptamini de catre studentii radicali, devenise intre timp derizoriu. Sorbona fusese