Ministerul Finanţelor este pivotul politicii economice a Guvernului şi are o responsabilitate cu atât mai mare într-o perioadă de criză, gestionarea abilă a cheltuielilor statului fiind crucială pentru relansarea economiei.
Noul ministru al finanţelor nu va avea probabil nici timpul, nici susţinerea politică necesare pentru a opera schimbări în sistemul de impozite şi taxe din România.
De asemenea, se dovedeşte foarte dificilă asumarea unei decizii de reducere a contribuţiilor sociale despre care s-a tot vorbit şi în 2011 şi care ar avea nevoie ca precondiţie de o performanţă solidă la nivelul încasărilor bugetare.
În acest context, o provocare majoră pentru Ministerul Finanţelor în acest an este să capaciteze ANAF în direcţia aplicării legislaţiei privind verificarea şi taxarea corespunzătoare a averilor vizibile mari ale unor contribuabili persoane fizice. Îmbunătăţirea colectării impozitelor pe baza actualei grile de taxare este un subiect care revine constant în discuţiile guvernului cu FMI, însă până acum nu au apărut progrese notabile. În zona averilor mari în special au existat numeroase întârzieri, mai întâi cu adoptarea legislaţiei, iar apoi cu înfiinţarea unui compartiment specializat în cadrul ANAF. De-abia acum ANAF ar fi pe deplin pregătită să treacă la aplicarea reglementărilor, însă desigur este importantă şi susţinerea politică.
Pentru mediul de afaceri bulversat în ultimii ani de schimbările fără număr aduse legislaţiei fiscale este realmente crucială republicarea Codului fiscal într-un format care să încorporeze în mod inteligibil amendamentele succesive, iar articolele să fie renumerotate, renunţându-se la şirul nesfârşit de trimiteri de la o ordonanţă de urgenţă la alta.
Pe de altă parte, Finanţele trebuie să pregătească măsuri de rezervă pentru cazul în care România ar rata din nou obiec