Faptul ca in Constanta faimosului primar Mazare, cel cu numele trecut pe autobuze, garduri de scoli si copaci, a disparut o institutie teatrala de prima marime nu este, cred, cu nimic mai prejos de o serie de evenimente care umplu paginile ziarelor si ecranele televizoarelor. Fiindca este vorba despre Teatrul de balet intemeiat de Oleg Danovski in 1979, cel care conferea noblete, anvergura si staif cultural de metropola, adevaratul si unicul brand al celui mai mare oras din tara, dupa Bucuresti.

Era un teatru cunoscut si solicitat pretutindeni in Europa, aducator de valuta pentru stat si de prestigiu profesional si chiar bunastare pentru artisti. L-am cunoscut pe Oleg Danovski, l-am vazut lucrind, visind cu ochii deschisi si luptindu-se pentru viitorul institutiei pe care a creat-o si slujit-o pina in ultima clipa a vietii, literalmente, si nu pot sa cred ca de munca lui s-a ales praful.

Cum s-a intimplat o asemenea catastrofa am incercat sa aflu de la mostenitorii extraordinarului artist: Gabriela Danovski, sotia, si Oleg Danovski jr., fiul acestuia.

Anul acesta, in octombrie, s-au implinit zece ani de la disparitia lui Oleg Danovski. Din 1979 si pina in 1996, vreme de aproape 20 de ani, el a reprezentat mindria Constantei. In ultimul an al vietii, daca nu ma insel, a fost desemnat cetatean de onoare al orasului, iar teatrul de balet ii purta numele. Care era starea baletului in Constanta si situatia institutiei in momentul cind Maestrul a parasit-o?

Gabriela Danovski: Baletul, in acel moment, se afla inca sub influenta ideilor si capacitatii acestui mare artist, acestui mare fauritor. Era un ansamblu disciplinat, care raspundea extraordinar necesitatilor repertoriului de la vremea respectiva. Fusesem cu citeva luni in urma la Sofia, unde montase Lacul lebedelor, cu premiera in iunie, era deja foarte bolnav, apoi la Varna, in i