Crestere economica, dezinflatie, somaj in scadere, productivitate in urcare, pofta de consum. Fata frumoasa a schimbarii. Sa nu ne facem insa iluzii. Romania are si o fata urata, inca persistenta. Saracia. Un fenomen ce face ravagii in societate, ucide procese de productie si loveste atat de mult in stimulentele muncii incat eficienta e in pericol sa ramana un simplu vis. Din acest motiv, de care n-am scapat, tara noastra continua sa detina "lanterna rosie" a nivelului de trai in Europa.
Sigur, ramanerea in coada Europei la capitolul bunastare nu-i pentru romani o noutate, ca sa se sperie si sa dea alarma. Ne-am obisnuit sa strangem cureaua. Populatia, in mare parte, s-a obisnuit
intr-atat cu acest "perpetuum mobile" al existentei noastre, gestul a ajuns sa li se para multora atat de firesc, incat "uita" adeseori sa gandeasca, sa spere ca ar putea trai si altfel.
Locul din zona "lanternei rosii" pare hipnotizant. Desi saracia isi desfasoara inca "antenele", revarsandu-se peste zone intinse ale societatii noastre, desi deterioreaza standardul de viata, facand sa prolifereze coruptia si degradarea morala, desi din aceasta cauza au loc grave rasturnari de valori, competenta pierde adeseori teren, asa incat o buna parte a populatiei a ajuns sa nu mai dea doi bani nici pe munca, nici pe invatatura, nici pe cultura, iesirea din aceasta capcana nu a beneficiat de un efort generalizat.
Cum am cazut noi in capcana? Principala vina e inscrisa in contul socialismului, cu acumulari masive in anii '80. S-au tot adunat presiuni inflationiste extrem de puternice. Situatia era asemanatoare unui cazan cu aburi gata sa faca explozie. Dar explozia a intarziat sa se produca. A fost tinuta in loc de un echilibru fragil intre preturi conventionale si retributii conventionale. Nici unele, nici altele nu aveau vreo legatura cu realitatea economica. Lucrurile aj