J.M.G. Le Clézio (n. 1940) primeşte Nobelul literar pentru o operă prodigioasă alcătuită din peste 40 de romane şi eseuri. Distincţia i-a fost acordată „autorului inovaţiilor, al aventurii poetice şi al extazului senzual, explorator al umanităţii aflate dincolo şi dedesubtul civilizaţiei dominante“.

Survolând cu uşurinţă o gamă de teme literare foarte variate, Jean-Marie Gustave Le Clézio abordează pe rând culturile continentelor african, european şi american într-o operă prolifică greu de încadrat într-un singur stil. Născut la Nice, în sud-estul Franţei în 1940, Jean-Marie creşte învăţând simultan ambele limbi, engleza şi franceza.

Mai citeşte şi:

Zbuciumul autorităţilor de la Beijing

Tatăl său trăieşte separat de familie, în fosta colonie franceză Mauritius, situată pe coasta sud-estică a Africii, un tărâm de care viitorul scriitor va rămâne profund ataşat, reîntorcându-se acolo de mai multe ori pe parcursul vieţii . La doar opt ani, Le Clézio călătoreşte, împreună cu mama sa, în Nigeria, unde tatăl lucrează ca medic, în timpul celui de-al doilea război mondial. Peste ani, scriitorul avea să rememoreze experienţa acestei călătorii în romanul semi-autobiografic „Onitsha" (1991). În 1950, familia se întoarce înapoi la Nice.

Le Clézio a studiat literatură engleză la Universitatea Bristol, la Institut d'Études Littéraires din Nice şi a susţinut o teză de doctorat la Universitatea din Perpignan, în 1983, pe tema istoriei timpurii a Mexicului. Începuse să scrie de la vârsta de opt ani, pe când se afla în Africa.

La numai 23 de ani, i se publică primul roman, „Le Procès-Verbal" (Procesul verbal, 1963), care atrage imediat atenţia criticii. Cartea tratează, în manieră existenţialistă, viaţa unui singuratic, Adam Pollo, care încearcă să navigheze prin absurditatea şi golul vieţii.

Pesimism contemporan

@