Nici duşmanului să nu-i doreşti să treacă prin ce trece acum Adrian Mutu! Ajuns la 30 de ani şi jumătate, cel supranumit „Briliantul” îşi făcea, inevitabil, planuri de retragere. Nu acum, nu anul viitor, ci prin 2014-2015. Să joci până la 35-36 de ani, în fotbalul actual, este o mare performanţă. Iar dacă o faci şi la un nivel ridicat, care să-ţi asigure şi venituri consistente, poţi fi sigur că te-ai născut într-o zodie norocoasă.
Mutu avea toate datele să fie un om împlinit. Talent, carieră, charismă, bani. Ce-i mai trebuia? Puţină minte. Din păcate, n-a avut-o când trebuia. Acum pare un om matur, dar în urmă cu cinci ani s-a prăbuşit într-o fundătură care pare să-i distrugă viaţa. Se zice că drogul distruge omul. În cazul lui Mutu, demonstraţia e totală.
Ce-o fi în sufletul acestui fotbalist de mare talent, acum, când află că timp de 20 de ani a muncit degeaba? Când era copil visa să fie Dobrin. Când s-a făcut mai voinicel voia să ajungă Hagi. Destinul i-a oferit şansa de a fi câte puţin şi din Dobrin, şi din Hagi. Dar, mai ales, i-a oferit şansa de a fi Mutu. Adrian Mutu. Şi era de ajuns.
A câştigat bani cât pentru zece generaţii. Şi-ar fi putut face acum, liniştit, socotelile bătrâneţii. Era mai bogat decât 99% din români. Dar a ajuns, brusc, mai sărac decât 99,9% din compatrioţii săi! Există oameni care trăiesc de pe o zi pe alta, dar sunt mult mai liniştiţi decât fotbalistul care a câştigat vreo 12-13 milioane de euro şi are datorii de 17. Ca să nu mai punem la socoteală dramatismul căderii: una e să fii sărac toată viaţa, alta e să fi cunoscut bogăţia, celebritatea, gloria şi apoi să te trezeşti dator vândut.
Mutu trăieşte o dramă. Dar nici Răzvan Lucescu nu e fericit: tocmai l-a pierdut pe fotbalistul în jurul căruia putea reconstrui echipa naţională. Din nefericire, talentul lui Mutu nu creşte pe toate
