Acesti tineri, de valoare europeana, simt constringerile regimului comunist ca pe o trauma morala, ca pe un atentat la identitatea lor europeana. Ei se simt inchisi intr-un lagar anistoric. Vineri, 10 aprilie, ar fi trebuit sa fiu la Chisinau, intr-o comisie de doctorat, o teza despre drama copiilor ai caror parinti sint plecati la munca in strainatate: dezvoltarea afectiva in contexte si situatii marcate de imprejurari sociale defavorabile. Ca si la noi, nu exista cifre exacte, dar se pare ca aproximativ un milion de cetateni moldoveni incearca sa gaseasca aiurea mijloace de subzistenta pentru familiile lor. Iar efectul abandonarii copiilor se rasfringe asupra vietii si calitatii relatiilor si a personalitatii fiecarui actor social implicat. „Fenomenul migratiei - scrie doctoranda - produce un impact negativ asupra preadolescentilor si asupra familiilor lor, contribuind la dezintegrarea familiilor si la cresterea numarului de copii privati de afectivitate parentala, educatie, protectie si siguranta". N-am putut participa la sustinere, se intelege. Joi am primit un mesaj din partea unor fosti studenti si doctoranzi de peste Prut, un anunt care circula (inca) pe internet, indemnind la unitatea tinerilor din Moldova. Am gasit aici disperarea unor tineri care nu-si pot construi o identitate, intr-un stat blocat total de o gindire sociala enclavizata, separatismul conduci nd la falsificarea constiintei publice, reificarea culturii si reductia institutiilor la o atitudine de servilism fata de o clasa politica corupta si incapabila de inovare. Initiatorii acestui apel indeamna la solidarizare, la unirea tuturor tinerilor, indiferent de partid, culoare, etnie, la un protest masiv prin care sa se ceara interzicerea partidului comunist sau, cel putin, repetarea alegerilor. „Sa o facem macar o data, toti cei care au votat impotriva comunistilor, sa ne stringem duminica in PMAN