După o extraordinară montare, la TNB, a unui spectacol după nuvela Două loturi – că doar sîntem în Anul Caragiale –, Dabija s-a întors la clasicii literaturii universale, de această dată la Cehov, la un text dificil, care poartă titlul convenţional de Platonov, deşi piesa, neterminată, a fost lăsată fără titlu, apărînd uneori chiar sub forma Piesă fără titlu, fiind publicată la peste 50 de ani de la moartea autorului. Este un text dificil mai întîi din cauza lungimii sale, care ar cere o montare de cinci ore, şi mai apoi, pentru că necesită o abordare complexă, care să facă subtil trecerea de la dramă la comedie şi înapoi la marile întrebări existenţiale, toate desfăşurate pe fundalul unei lumi aflate la crepuscul, care nu-şi mai găseşte centrul şi în care locuitorii săi, nişte dezabuzaţi sau nişte bufoni, duc o existenţă deja pecetluită de neşansă. Montat la Teatrul Naţional „Radu Stanca“ din Sibiu, Platonov îi adună în distribuţie, printre alţii, pe Nicu Mihoc (Platonov), Ofelia Popii (Sofia Egorovna), Serenela Mureşan (Anna Petrovna), Cristina Flutur (Saşa), Marius Turdeanu (Nikolai Trileţki), Pali Vecsei (Gherasim Kuzmigi) şi beneficiază de semnătura lui Vasile Şirli, pentru coloana sonoră, şi de cea a lui Dragoş Buhagiar, la scenografie. Ca şi în Ultima zi a tinereţii, scenografia nu este un simplu decor, ci joacă un rol extrem de important în accentuarea atmosferei de decadenţă a lumii în care personajele lui Cehov par mai degrabă nişte morţi în viaţă, ale căror suflete au rămas undeva într-un trecut mai bun sau într-o lume, a îndepărtată a speranţei. Scena cuprinde trei planuri, despărţite prin perdele transparente: în prim-plan este reconstituit interiorul unui salon tipic rusesc, colţul din dreapta fiind însă destinat casei lui Ivanov, cel de-al doilea este atît sala unde se serveşte masa, cît şi, înspre final, un spaţiu ce permite ascunzişurile, ieşi