Ecaterina Ajder - unul dintre pictorii importanţi ai Basarabiei - ne-a invitat zilele trecute, la Galeria ieşeană „Theodor Pallady”, să culegem… îngeri.
Originară din Cahul (în stepa Bugeacului), se formează mai întâi în şcolile cu profil artistic ale Chişinăului, pentru a se perfecţiona ulterior în cele ale Moscovei şi Clujului transilvan, distribuindu-şi interesul, simultan, spre pictură şi tapiserie. În prezent, este cadru didactic la Facultatea de Arte Plastice şi Design din capitala moldovenească.
La prima vedere, lucrările Ecaterinei Ajder se sustrag vreunui riguros calapod tematic, dar şi strictelor încadrări formale. O privire mai atentă descoperă însă indicii de neocolit atât în ordinea subiectelor tratate, cât şi în cea a opţiunilor de stil. Artista îşi fixează prioritar atenţia asupra ethos-ului local, schiţând cadrele unei antropologii vizuale menită să evoce lumea satului de altădată. Compoziţional vorbind, tablourile sale îmbină figurativul cu soluţiile moderniste; ele ies de sub jurisdicţia exclusivă a picturii, făcând loc unui spaţiu al experimentului neîngrădit, deschis oricărui insert decorativ. Pasta penelului se combină imprevizibil cu adaosuri textile - fire, petice, „pete” din stofă şi pînză - transformate în textură policromă, în… text de citit.
Titlul expoziţiei ieşene îl reia pe cel al unui poem semnat de Ana Blandiana: „Din când în când/ Un pocnet înfundat/ Ca la căderea/ Unui fruct în iarbă./ Cum trece timpul!/ S-au copt şi-au început să cadă/ Îngerii:/ S-a făcut toamnă şi-n cer” (La cules de îngeri). E toamnă, aşadar; aidoma fructelor pârguite, îngerii „s-au copt” şi cad printre noi.
Personajele angelice populează şi lumea schiţată plastic de Ecaterina Ajder. Îngerii păzitori survolează intervalul dintre Pământ şi Cer, producând miracole, sacralizând clipele şi locurile pe care le frecventează în itineranţa l
