„Oamenii de azi sunt cei mai bine hrăniţi, cei mai prosperi, cei mai liberi. În acelaşi timp, sunt oamenii cei mai slabi de înger, cei mai dependenţi de confort şi de consum, cei mai aserviţi bunului plac al liberului arbitru, cei mai puţin autonomi în judecăţile lor”.( Omul recent, Horia Roman Patapievici-Humanitas 2001).

Un mic exerciţiu pentru cei care au citit cartea şi înlocuiesc „om” cu „jurnalist”.

Jurnalistul “recent este omul care, oricât timp ar trece peste el şi oricâtă vreme l-ar şlefui, tot rudimentar rămâne. De ce? Pentru că şi-a pierdut prezenţa”.

Jurnalistul recent este nu numai rudimentar, dar şi grobian. A reuşit în câţiva ani să decredibilizeze total această meserie folosind toate metodele abjecte de care e în stare.

Cum aş putea numi terfelirea unei persoane, colegă de breaslă, fără ca aceasta să aibă posibilitatea să răspundă?

Cum e mult mai simplu să aduni în jurul unei mese câţiva indivizi care să-şi dea cu părerea, decât să facă un reportaj sau o investigaţie jurnalistică, televiziunile de ştiri au găsit soluţia ieşirii din criză.

Pui pe post de moderator un „recent” care a slujit un securist ani şi ani de zile, fără să-şi pună întrebări legate de patron şi fără să înţeleagă meseria, aduci un alt „recent” care a făcut afaceri cu statul, şi grotescul e gata.

În faţa televizoarelor stau aşezaţi comod, cu privirile tâmpe, alţi „oameni pe care îi produce într-un ritm industrial modernitatea, care nu sunt cu adevărat nici noi, nici înnoiţi: sunt, asemeni conservelor cu data de expirare pe etichetă, doar recenţi”.

Îmbibaţi şi ani de zile cu mirosul banilor rezultaţi din afacerile necurate ale patronilor pe care i-au slujit, tonomatele simt mirosul audienţei mai ceva ca hiena damful de mortăciune şi se aruncă disperate de la „înălţimea” ameţitoare a celor 0,virgulă ceva puncte de rating. „Ce să mai fac oar