Nicolae Iorga spunea ca in Romania, pana nu moare, niciun personaj politic nu este definitiv terminat. Pornind poate de la aceasta idee, Adrian Severin refuza sa recunoasca evidentele, uitand ca Parlamentul European nu este cel in care si-a facut el cariera damboviteana. Nu credeam ca aceasta psihodrama va dura atat de mult. Desi dl Severin ar fi putut sa-si dea demisia de onoare inca de-acum cateva zile, a decis sa nu o faca, recurgand la rationalizari specioase si sofisme penibile. Cum am anticipam, acelasi Victor Ponta care luni spunea ca nu stie mai nimic despre cazul spagii de la Bruxelles, marti isi schimba parerea si stia totul. Presedintii PSD (cel formal, numit Victor Ponta, si cel real, care-si zice de onoare, numit Ion Iliescu) i-au cerut lui Adrian Severin demisia. Eurodeputatul, atent la situatia sa financiara, a preferat sa ramana pe loc, in pofida huiduielilor, criticilor, a dezintegrarii totale a imaginii sale publice.
Pozitia Institului de Politici publice mi se pare pertinenta: “Situaţia în care a intrat eurodeputatul Severin nu este exclusiv o problemă politică, ci, în primul rând, una de reprezentare ruşinoasă, în acest moment, a tuturor românilor, la nivelul Parlamentului European” se arată într-un comunicat de presă al acestui think-tank. Nu stiu pe nimeni, cu exceptia poate a lui Iosif Boda, care sa fi gasit cuvinte de sustinere pentru dl Severin (iar dl Boda s-a referit la performanta acestuia ca ministru de externe pe care si eu am relevat-o in textul anterior aparut aici pe contributors). Toate acestea par sa nu-i dea lui Adrian Severin migrene. Sunt sigur nici macar el nu ar putea crede in propria-i inocenta, dar rationamentul sau pare sa fie dictat de convingerea ca toata lumea este murdara pe maini si ca aceia care il acuza sunt de fapt niste ipocriti. Ceea ce se petrece in aceste zile este asadar o lectie usturatoare nu doar
