Are 18 ani împliniţi, dar nu pare mai mare de 10. Suferă de la naştere de sindromul Down, însă acest lucru nu l-a împiedicat să ducă o viaţă normală. „Singurul medicament eficient pentru el este dragostea noastră“, ne spune Nela Mihai, cea care i-a fost aproape din prima clipă de viaţă.

Deşi recunoaşte că în aceşti ultimi ani nu a avut niciodată timp pentru ea, femeia spune că este mândră de fiul său. „ Nu l-am privit niciodată ca pe un copil bolnav. Din contră, l-am susţinut să facă orice fel de lucruri: să interacţioneze cu oamenii, să danseze, să cânte, să navigheze pe internet. Cred că cel mai important a fost faptul că l-am învăţat să iubească oamenii. Chiar dacă poate părea paradoxal, sunt o mamă fericită“, spune femeia, cu ochii înlăcrimaţi, în timp ce fiul său nu o slăbeşte din ochi. Din când în când, copilul ia mâna mamei şi o sărută. Femeia lăcrimează, dar continuă să ne spună povestea familiei sale. „Nu ne plângem de nimic. Ne bucurăm de viaţă ca toţi oamenii. Daniel este sufletul nostru. A fost un copil dorit şi iubit. Ce pot să vă spun? Nu m-am gândit nicio clipă să-l abandonez, aşa cum mi s-a sugerat la maternitate“, spune Nela Mihai.

Verdictul

Viaţa familiei Mihai s-a schimbat radical pe 14 aprilie 1992 când a venit pe lume Daniel. „Avea 2,300 kilograme şi s-a născut la 7 luni. Nu am avut nicio problemă în timpul sarcinii, însă cred că mediul toxic în care am lucrat la Uzina Cocso-Chimică a declanşat toate problemele. Aveam 23 de ani, era prima sarcină, abia aşteptam să-mi ţin pruncul în braţe. Verdictul medicilor a căzut ca un trăsnet. Mi-a spulberat toate planurile“, îşi aminteşte femeia. Aceasta a fost sfătuită să-l abandoneze. Cu încăpăţânare l-a luat acasă, deşi i se spusese că va trăi doar 8 ani şi va fi o „legumă“.

Mentalitatea, o problemă

Iniţial a fost un şoc. Treptat, părinţii lui Daniel au acceptat diagnosti