Acesta este Mosul pe care il meritam, asemenea noua; de aceea ni se adreseaza in acelasi cod neelegant, de aceea tinde sa dea curs unui mercantilism care este filosofia lumii noastre postmoderne. Lumea contemporana, inrobita unui acerb consumism (noua ideologie dominanta), nu mai are respect pentru mituri, pentru traditie, transformind totul intr-o acerba concurenta pecuniara. Asa se face ca simbolurile frumoase, cele tipice copilariei au ajuns simple elemente de recuzita intr-un vertij al promovarii unor produse de calitate indoielnica. Printre acestea, imaginea lui Mos Craciun este, cu siguranta, cea mai tocita. Eroul copilariei, darnicul, blajinul batran a devenit o imagine omniprezenta, de gasit in infinit mai multe contexte cu totul nepotrivite decit in situatiile tipice, de bun simt: il poti contempla atit pe o sticla de Coca-Cola sau pe una de bere, cit si pe lenjeria intima ce reprezinta echipamentul de lucru al vreunei galese domnisoare care face parte din strategia de promovare a cutarui produs. Cu alte cuvinte, avem de a face cu o inflatie a acestui simbol al copilariei, care a produs un soi de scadere vertiginoasa a creditului pe care prescolarii chiar mai sint dispusi sa i-l acorde filantropului mosneag, care si-a pierdut, in primul rind, unicitatea, fiind reprodus la scara industriala si in ipostaze care de care mai nastrusnice. Mos Craciun a ajuns sa insemne, in zilele noastre, in aproape toate cazurile, semnul kitsch-ului. Si e pacat. Mos Craciun de azi semana din ce in ce mai mult cu Mos Gerila din copilaria noastra, fiind un instrument de propaganda. Probabil astfel de idei au stat la nasterea cartii lui Pascal Bruckner, Pazea, se-ntoarce Mos Craciun!, de gasit, intr-o reusita traducere si intr-o cit se poate de eleganta conditie grafica, sub sigla editurii TREI. Frumoasele ilustratii, coperta si chiar unele adresari directe ale naratorului („Copii