N-avem timp pentru imaginaţie, pentru creativitate, pentru lumea adevărată.
Am afirmat de multe ori că singurele lucruri care ne lipsesc sunt viziunea şi curajul. O afirmaţie mi-a confirmat această convingere: „Dacă am intrat în UE, trebuie să trăim ca în UE". Acesta ar fi un slogan fals şi periculos, după părerea unui distins guru financiar, îmbătrânit în inerţii. Dar noi tocmai de aceea am intrat!
Ne lipseşte însă viziunea despre cum să ajungem cât mai repede acolo şi mai ales ne lipseşte curajul de a spune NU soluţiilor impuse de alţii. Toată cotcodăceala despre austeritate, ajustare, aderare la euro, reformă, transformare e absolut inutilă. Atâta vreme cât nu se petrece o schimbare de generaţii, atâta vreme cât forţele politice nu sunt capabile să coaguleze energiile unor oameni tineri, cu studii şi experienţă prin alte părţi ale lumii şi care nu pretind că înţeleg, ci trăiesc economia de piaţă, nu vom ieşi din mlaştină. Am întâlnit astfel de oameni în Ţările Baltice, în Bulgaria, în Caucaz, în Turcia sau în America de Sud. Aveau în comun ideea că fiecare loc în parte e diferit şi are nevoie de propriile soluţii.
Noi avem două probleme. Prima este lipsa de capital ce ne transformă în piaţă de desfacere şi rezervor de forţă de muncă. Sărăcia provoacă depopularea. A doua este compatibilizarea birocraţiilor. Birocraţia socialistă a înţeles repede că hăţişul regulilor europene e o sursă de profit. Cu cât legislaţia e mai complicată, cu atât corupţia e mai puternică. Politicienii au avut şi ei o revelaţie. Cu cât creează mai multe reglementări în favoarea grupurilor de interese speciale, cu atât îmbogăţirea e mai rapidă. Antidoturile acestor boli sunt dereglementarea, debirocratizarea şi descentralizarea.
Toate statele din lume au, în mai mică sau mai mare măsură, aceleaşi suferinţe. Situaţia este gravă acolo unde societăţile nu