Jean Mattern, scriitor și editor la Gallimard, unde coordonează colecțiile „Du Monde entier“ și „Arcades“, a participat, în decembrie 2011, la una dintre cele trei seri ale FILB – în calitatea sa de romancier, proaspăt tradus în română cu al doilea său roman, De lait et de miel (2010)/Lapte și miere (traducere de Anca Băicoianu, Polirom, 2011). Primul său roman, Les Bains de Kiraly (2008)/Băile Király, a apărut la noi în 2009 (Polirom, traducere de Silviu Lupescu). Am profitat de ocazie pentru a sta de vorbă despre cele două cărți ale sale.

Încep cu un citat din Băile Király: „Eram convins că dragostea pentru Laura ar fi fost de ajuns ca să umple spațiile albe ale unui trecut despre care nu voiam să-mi vorbesc nici mie însumi“ – spune Gabriel, cel care-și părăsește soția și se izolează, atunci cînd ea rămîne însărcinată. Lucrul acesta funcționează pentru personajul celui de-al doilea roman al dvs., Lapte și miere – care e, de fapt, tatăl lui Gabriel –, dar pentru Gabriel însuși nu. De ce această diferență de psihologie între cele două personaje, sau e vorba doar de o diferență de voință?

Înainte de toate, e o diferență de generație; ei nu au trăit același lucru și, desigur, e și o diferență de caracter. Gabriel, protagonistul primului roman, nu are același caracter ca al tatălui său, personajul principal – care nu are un nume – al celui de-al doilea roman. În plus, Gabriel poartă o rană suplimentară, e vorba de moartea surorii sale – și fiica naratorului din cel de-al doilea roman – la care se adaugă acea tăcere în care se simte închis, întemnițat, iar cînd soția lui rămîne însărcinată se simte prins într-un soi de paranteză din care nu poate ieși. E dificil să spui de ce se poartă așa. E vorba și de o moștenire. Naratorul celui de-al doilea roman e, într-adevăr, foarte voluntar. El a moștenit de la bunica sa acest mesaj: „Ajunge să vrei