Act de protest sau un mod de constrângere exercitat asupra politicienilor? Practica 'escrache' /cuvânt originar din Argentina, în 1995, când se convocau manifestaţii în faţa caselor celor care sprijiniseră dictatura, n.r./, şi care se referă la proteste organizate la uşile caselor sau locurilor de muncă ale politicienilor spanioli a iscat controverse aprinse, din cauza liniei fragile existente între protestul legitim şi hărţuială, arată sâmbătă portalul de ştiri al radioteleviziunii spaniole.

Dezbaterea a fost alimentată săptămâna aceasta, după ce guvernul de la Madrid a decis stabilirea unor perimetre de siguranţă în jurul caselor politicienilor, împotriva acestor concentrări, iar prefectura Madridului a şi impus primele sancţiuni unui număr de 18 participanţi la o astfel de acţiune de protest, în faţa casei vicepremierului spaniol Soraya Sáenz de Santamaría. Alături de ea, printre politicienii care au suferit 'escrache' /verbul 'escrachar' semnifică, potrivit dicţionarului Academiei limbii spaniole, o expresie colocvială folosită în Argentina şi Uruguay pentru a rupe, a distruge sau a strivi, dar şi pentru a fotografia o persoană, n.r./ se numără şi ministrul justiţiei, Alberto Ruiz Gallardón, unul dintre liderii marcanţi ai partidului de guvernământ, Esteban González Pons şi alţi 15 deputaţi ai Partidului Popular.

'Escrache devine un act ilegal dacă apare o situaţie de ameninţare sau constrângere', după cum a explicat Víctor Gómez, profesor de drept penal şi coordonator de studii de criminologie la Universitatea din Barcelona. 'Ameninţarea apare atunci când cineva avertizează pe altcineva că va avea loc un atentat la interesul individual, viaţa sau integritatea fizică; constrângerea apare când se atentează la capacitatea de a acţiona şi se împiedică o acţiune care se vrea a fi făcută, sau se ajunge la a obliga a face ceea ce nu se vre