Un spectacol despre surdo-muţi. O interesantă experienţă auditivă. Un spectacol despre cei care au fost învăţaţi că nu au cum să trăiască o viaţă ca a celorlalţi, a „normalilor", dar în care „normalii" au ocazia să audă ceea ce aude un surdo-mut. Cam aşa s-ar putea descrie pe scurt cel mai recent spectacol al Teatrului Foarte Mic, „Zero decibeli".

Cum procedează un surdo-mut atunci când se trezeşte cu un hoţ casă? Cum reuşeşte să sune la 112 şi cum se înţelege apoi cu poliţiştii? Ce faci dacă eşti surdo-mut, student la Arte, unde există un examen obligatoriu la muzică? Cum şi de ce am ajuns să-i cunoaştem pe surdo-muţi doar ca vânzători de prostioare prin trenuri şi prin baruri. Câteva posibile răspunsuri în „Zero decibeli", noul spectacol al Teatrului Foarte Mic.

La urma urmelor, cum e să te naşti surdo-mut în România? Ne spun realizatorii spectacolului:„Poţi merge la şcoala specială, unde înveţi limbajul semnelor şi unde eşti încurajat să devii cofetar. Sau lăcătuş. Sau electrician. Sau poţi alege să nu mergi la acea şcoală specială, să nu înveţi limbajul semnelor şi să încerci să te integrezi printre cei care vorbesc şi aud. Sau, sfidându-ţi «deficienţa», poţi visa să ajungi dansator şi să faci tot posibilul pentru a-ţi împlini visul. Dar orice ai face, societatea nu e pregătită pentru tine."

După experienţa de la Londra, unde a explorat efectele pe care îl are zgomotul produs de construirea Parcului Olimpic 2012 asupra locuitorilor de acolo, regizoarea Ioana Păun abordează acum subiectul din punctul de vedere opus. Al celor care nu percep sunete.

Un personaj vrea să se facă dansator, dar ajunge vânzător de brelocuri şi leucoplast în trenuri. Pentru că nu poate să-i explice poliţistului motivul pentru care a chemat servicul de urgenţă, un alt personaj e nevoit să asiste cum hoţul îi scoate lucrurile din casă. Într-o altă scenă, inspirată d