Dupa ce v-am povestim ieri s-alaltaieri despre aventura a opt curvistine den Iasi (patru de sax masculin - nota babelor) care-o luat o tapa de zale mari la Barsa, amu' o sa particularizam discutiunea si o sa va povestim vreo doua despre Toni Hotac, machitorul saf de la Zearul de Mardeiasi, care o fost la randul lui in aventura spanioleasca. Din ce povestesc babetele noastre, Toni o bolanzit de cat rachiu o dughit intr-ansul. Da' aista-i doar avanpremiera povestirii. O sa va spunem amu ce-o putut face Toni Hotac, un taran dintr-o duma de sat, agiuns in sanul civilizatiei din Barsa. O sa ne oprim doar la doua intidente care tradeaza originea bastinoasa de carutas a lui Hotac. Mai intai, cica pe cand se plimba prin fata catedralei den Barsa, Toni o ramas cu gura cascata in fata a doua statui care tronau acolo. Prin mintea sa, imbibata de rachiu de pufoaica strecurat in valiza si beut pe sestache ca sa nu-l imparta cu ceilalti colegi de excursiune, treceau ganduri dintre cele mai necurate:
- Ce-ar fi daca as gasa o modalitate sa manglesc statuieta iasta si s-o duc in duma mea de sat?, se intreba cu voce tare Toni.
- Wei, iti iau gatul daca ai de gand sa ma iei de aici si sa ma duci din nou in Romania. De acolo am venit, manca-ti-as ochii!, se aude deodata din dreptul statuii careia o inceput sa-i stecleasca deodata ochii.
Toni s-o uitat de vreo doua ori in giur ca sa se convinga ca nu-i in crasma den Bucinescu si prinde posturi straine si apoi si-o stuchit in san:
- Apara-ma, Doamne, ca giur ca nu mai fur niciodata, n-o sa mai halesc de la bujetul de stat si n-o sa ma mai duc niciodata cu curve de la gara la hotelul ceala den tentru. Si mai promit, Doamne, ca n-o sa-i mai fac giuocul murdar al lui Chelu Jecmanelu si nici n-o sa-mi mai tradez partenerii de afaceri asa cum am facut pana amu si iarasi promit ca nu mai beau rachiu cu halba de b
